Archive for September, 2008

flatulent humor…

ei bine, dom’le, ce sa mai spui? poate, un: sa le fie de bine! sincer, nu stiu ce-o fi fost in capu’ creativului, insa urmarindu-i productia, primul lucru care mi-a trecut prin cap’sor a fost: “daca nu simti, n-are niciun rost”, celebra replica din controversata piesa de teatru, “purificarea” a sarahei kane(sper sa nu ma bantuie). de unde, pacatele mele conexiunea? habar n-am! in plus, orice as mai spune eu pe marginea subiectului ar fi inutil. sunt convinsa ca odata ajuns in mirificul loc, esti intampinat la receptie cu clasica intrebarea: ce vant v-aduce pe la noi? asadar, fratilor mergeti  si, purificati-va?! hihi. totusi, faceti-o cu stil, in ritm de verdi! (:

in the dead of night

watch bathtub from m.a.y.o. on vimeo

bathtub is a short movie directed by M.A.Y.O. (mind all your outsides) that is director and editor priya sanghvi and producer dan scott goldstein.

in a shiny bathroom “a beautiful young woman readies for death. she’s hooked up to a machine, which instead of reading her vital signs emits a warning about the extinction of dinosaurs. in the minutes before her death, she practices a ritual to prepare herself for the unknown.” (source: IMDB)

cast: saskia slaaf as the woman and ismaelpeter casillas III as the kid.
director of photography: jonathan chen aka chillah.

art direction: tory noll and priya sanghvi

music by france gall called ne dis pas aux copains

 

so come along*

sia kate isobelle furler aka sia an australian pop singer is one of those unique artists that almost has it all: powerful emotionally stunning vocals, incredibly fresh and well written lyrics. in soon we’ll be found sia create a dreamland of blacklight paint and shadow puppets where sleep has the power to liberate you from your fears and problems…
the video has been directed by claire carré.

“i’ve always been obsessed with the beauty of sign language,” says sia…
“the movement and expression just appears, to ignorant-hearing-me as a dance…a beautiful, emotive dance. but the real beauty is that, hidden in these perfect shapes, is communication.”

shut your eyes, there are no lies/ in this world we call sleep/
let’s desert this day of work/ tomorrow we’ll be free/
let’s not fight i’m tired can’t we just sleep tonight/
don’t turn away it’s just there’s nothing left here to say/
turn around i know we’re lost but soon we’ll be found…
for lyrics just click here.
_______________
*in heavy rotation
 

china in her eyes…

pe KWW l-am cunoscut acum cateva luni (tarziu, mult prea tarziu ar spune unii) prin intermediul celei mai recente productii de lungmetraj ce-i poarta semnatura: my blueberry nights. asadar, sa spunem ca eram oarecum familiarizata cu stilul desavirsit de coordonarea a elementelor vizuale. ii admiram sincer modul abil in care reusea sa-si construiasca cadrele, si maniera atat de personala, de vie prin care imbraca cromatic o poveste (ce-i drept prea simplista si predictibila, pentru gusturile mele), dar cam atat.

adevaratul soc, revelatia, ca sa-i spunem asa, s-a produs in dupa-amiaza asta, cand ii urmaream o productie mai veche, de prin 2001, in the mood for love una din rarele ocazii, din ultima vreme, de a vedea cinema adevarat si, sa tot fie vreo zece ani, de cand am vazut prima data blowup-ul lui antonioni. ceea ce este cu adevarat fascinant la acest film, dincolo de suspansul bine dozat al povestii, si senzualitate hipnotica, este tusa de evanescenta ce invaluie protagonistii, si admosfera incarcata de mister pe care regizorul reuseste sa o imprime intregului film.  pentru ca, daca nu stiati, filmul asta nu se priveste, ci se respira, sau dupa preferinte, se poate si priza. ce altceava iti ramane de facut atunci cand te afli in fata unui material atat de perisabil, cum sunt sentimentele?

 

 

tema majora reflectata e dragostea, suferinta in dragoste, despartirea, si implicit tot tacamul ce-o precede, insa fara istericale inutile. o suferinta interiorizata: tristeti, necuvinte, si ploaie, multa ploaie. fiecare cadru dezvolta, aproape confesiv o stare a protagonistului. te afli in prezenta a doua vieti cu un parcurs separat, care traiesc o drama comuna: partenerii lor de viata au o aventura impreuna.

povestea lor? o intreaga coregrafie a gesturilor atent caligrafiate. totul este si ramane sugestie. n-ai nicio certitudine, pentru ca  nu-i muszaj  sa ti se confirme ceea ce crezi ca sti. e suficient doar sa  intuiesti un gest, pentru ca sa-i simti muzicalitatea. vezi ceea ce crezi, simti ceea ce simti, pare sa ne transmita regizorul. tonul este atat intim, de suav si, totodata voluptos de intens, incat iti da senzatia, ca le asculti sufletul cu stetoscopul. ai impresia ca esti martorul starilor lor, si le impartaseti suferinta, cand de fapt, tu esti, doar intrusul ce le tulbura intimitatea.

in tot ceea ce spune KWW , dar si in modul cum o face e o lectie de perfectionism: povestea, unghiul de filmare, distantele, ritmul perfect, rafinamentul cromatic, dozajul luminii, textura trasnslucida, justapunerile de planuri, poezia cadrelor infinit filtrate si apoi reflectate, picturalitatea lor; tin de acel ceva, proprii metafizicii orientale. te simti de parca esti martorul unei experiente extrasenzoriale, situate undeva intre veghe si vis…

 *

-in the old days, if someone had a secret they didn’t want to share… you know what they did?
-have no idea.
-they went up a mountain, found a tree, carved a hole in it, and whispered the secret into the hole. then they covered it with mud. and leave the secret there forever.
-what a pain! i’d just go to get laid.
-not everyone’s like you…

*

soundtrack:
umebayashi shigeru yumeji
nat king cole, aquellos ojos verdes

le photographe

le photographe is a shotmovie by kevin bertelli, lise fisher, jonathan lober and julian soto, students of the french school lisaa. the lighting, the textures and ambiance in particular are what drew me to rewatch this animation over and over again…
music by jean louis valero