lesson number one: dream
prima senzatie traita privind cele doua clipuri a fost accea ca am nimerit intr-un vis. ceea ce pentru mine e vis, constienta fiind de spatiul in care ma aflu, pentru personaje reprezinta realitatea. personajul se perinda liber, derobat de rigorile vietii diurne, de inhibitiile si relefexele cotidiene, intr-un spatiu al posibilului, cand, brusc, se schimba regulile jocului. realitatea a carui produs este devine ostila, nu-i mai valideaza existenta, iar eu, sunt acolo, sa-i legitimez actiunile.
n-am superstitii, nu cred in zodii si talmacirea viselor, si in dimensiunile aparent importante atribuite lor. cred in dumnezeu, in oameni, in iubire, in implinirea viselor, si asta pare, la o prima vedere un exces de romantism. traiesc asumandu-mi prezentul, fara sa fac abstractie de realitatea interioara. interpretez, filtrez, reactionez la ce vad si la ce se intampla in povestea mea.
revenind la vise: pe de–o parte, este greu de explicat mecanismul care declaseaza visele. s-au enuntat pana acum niste ipoteze, suficiente pentru a umple cateva rafturi de bibiloteca, dar nu exista, inca nicio ceritudine. interpretarea lor, e o preocupare ridicata acum la rang de standard, insa caruia consider ca ar trebui sa-i acordam o incredere relativa.
da, stiu: visele pot reprezenta adevarate cai de explorare a subconstientului, dorintelor si temerilor ascunse, s.a.m.d. insa, ceea ce apare sub umbrela larga numita “talmacirea viselor”, ramane doar e un concept frumos ambalat, validat de armata lu’ “despica firu’-n patru”, care cu un soi de certitudine suspecta, rezuma si simplifica conceptele fundamentale ale teoriei psihanalitice a viselor concepute de freud, sfortandu-se sa-mi traduca intreaga alchimei de perceptii, de imagini, de sentimente si de ganduri care se desfasoara in timpul visului, si apoi, sa-mi aplice un diagnostic general, aratandu-mi perspective mereu noi asupra simbolurilor aparute in vis, care chipurile se vor rasfrange in plan personal.
i-auzi! nu, merci! cine v-a bagat prostiile astea in cap? lasati-ma cu maieutica asta diluata, in spatele careia se ascund verdicte, solutii, stampile circumstantiale ori etichetari reductioniste. nu ma intereseaza nici cazuistica. stau bine si la capitolul activitatea imaginativa: sunt la zi cu povestile si basmele apartinand fondului ancestral universal. mai mult, consider ca visez suficient de mult cu ochii deschisi. asadar, nu-mi trebuie furajat fondul imagistic cu scenarii create prin asocieri si corespondete hilare ce populeaza “dictionarele de vise”.
pe de alta parte, la randu-mi am fost adesea tulburata profound de admosfera unui vis. fara sa retin intreaga inaltuire de evenimente sau diferite amanunte, senzatia traita la trezire s-a pastrat ore, chiar zile. deci, nu visul, ci senzatia de apasare pe care acesta ti-o provoca, te intriga. acelei amprente pozitive sau negative atribuita starii sufletesti, asociata binenteles visului, incercam sa-i cautam o logica, atunci cand apelam la ajutorul interpretului de vise. (lectura caruia nu este, desigur, lipsita de delicii). bunaoara, daca va treziti ravasiti dupa o noapte plina de vise tulburi, si acum, stati nauc cu capu’-n palme, bantuit de presentimente ciudate, da-ti o fuga la “dictionarul de vise”, o sa va binedispuneti imediat.
sweet dreams!
0 Responses to “in cautarea visului pierdut”